V-am mai spus că lucrez în multinaţionale de ani de zile, nu? Hai să vorbim astăzi despre motivul din care n-am fugit ca dracu de tămâie de-acolo spre altele mai aproape sufletului meu – în afară de confortul material pe care ţi-l oferă un job în zonă, ca să nu credeţi că sunt atât de ipocrită.
Motivul este o doamnă. O mare doamnă. Probabil cea mai mare doamnă pe care voi fi avut privilegiul s-o întâlnesc vreodată. Când eu eram, în ultima corporaţie în care aterizasem, un “nimeni în proză”, remarcabilă poate exclusiv prin atitudinea total necorporatistă (adică sinceră) pe care o afişam, această doamnă a crezut în mine şi mi-a deschis un drum. Nu, nu ne cunoşteam dinainte.
Poate credeţi că e natural ca cineva care caută oameni pe care-i crede în stare să contribuie la ceea ce încearcă ei să construiască să acţioneze aşa. Într-o oarecare măsură aveţi dreptate. Diferenţa pe care a făcut-o Dani este că m-a făcut să cred în mine. Dintre toate metodele pe care le-ar fi putut alege, a identificat-o pe cea infailibilă în cazul meu: m-a determinat să cred că pot să fac o diferenţă prin ceea ce reprezint eu însămi, şi, mai precis, m-a încurajat să cred că eu pot reprezenta ceva şi în acel context. Mi-a dat încrederea de care aveam nevoie pentru a persevera în lucruri pe care nu aş fi avut niciodată idee că le pot pricepe, cu atât mai puţin face. A fost acolo tot timpul pentru mine, deşi eram constant vreo 25 de beleuzi care nu aveam mare habar încotro ne îndreptăm. Era acolo pentru toţi, ştiind cum să ne ia pe fiecare pentru a ne determina să dăm tot ce e mai bun din noi, în condiţiile în care eram personalităţi extrem de diverse. Cam câtă energie consumi să naşti o asemenea vibraţie? Dani nu se epuizează niciodată.
Toată lumea se întreabă cum trebuie să fie un leader şi s-a scris o întreagă literatură despre asta. Şi eu aş vrea să ştiu, ba chiar am intuit câteva condiţii, însă eu am măcar un reper clar: un leader trebuie să fie ca Dani. Mă rog, trebuie să încerce. Reuşita e îndoielnică, fiindcă e greu să fii atât de cinstit şi să nu accepţi niciun fel de compromis.
Retorica o găsiţi în cărţi, Dani are în mod evident acele calităţi “prerequisite” pe care poţi să le deprinzi comportamental, pentru că inteligenţa ei excepţională îi permite să adopte lejer atitudinea corectă la momentul potrivit.
Însă marea diferenţă dintre ea şi roboţii făcuţi exclusiv din acele cărţi este faptul că-i pasă. Că nu rămâne indiferentă la TINE, oricine ai fi. Că poate să te facă să devii un om mai bun decât erai, cu singura condiţie să-ţi doreşti cu adevărat s-o asculţi. Ceea ce înseamnă că ea te ascultă pe tine chiar şi atunci când nu ştii. Şi te înţelege de multe ori mai bine decât ai putea tu însuţi. Şi are disponibilitatea afectivă de a te împinge înapoi pe drumul TĂU cel bun fără să ceară nimic în schimb.
Cândva Dani mi-a spus că sunt prietena ei. Este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care cineva le-a spus despre mine, unul dintre puţinele de care am dreptul să fiu mândră. Mulţumesc…
capricornk13 