Cred ca m-am apucat sa scriu azi de groaza, altfel trecea inca o luna in care nu puneam nimic pe blog si incepe sa ma sperie chestia asta! 🙂 S-au intamplat o gramada de kestii si carti misto intre timp, poate ajung sa le mentionez candva. Pe rand.
Pe 11 martie am fost la Sezession la un eveniment organizat de ICR si altii, legat de cartea lui Josef Trattner, Divan – Rumaenische Sofafahrten. Divanul asta e sofaua plimbareata la care a participat si Radu Vancu si despre a povestit pe blogul lui. La Viena a fost invitata in martie Ruxandra Cesereanu, care a fost gazda Divanului si a lui Josef la Cluj. Gasiti mai multe despre eveniment pe blogul ei, aici. Proiectul mi se pare foarte misto. Trattner e un artist destul de cunoscut aici, lucru confirmat si de puhoiul de lume de la Sezession, nici n-am avut loc in sala in care s-a facut lectura si proiectiile! Josef si-a luat canapeaua rosie de polistiren, pe care citise Filip Florian in vara lui 2011, la spinare si a purces prin Romania impreuna cu un arhitect si un fotograf. Statiile au fost Timisoara, cu Daniel Vighi, Sibiu, cu Radu Vancu, Targu Mures, cu Robert Csaba Szabo, Craiova, cu Varujan Vosganian, Cluj cu Ruxandra cesereanu, Iasi cu Florin Lazarescu, Bucuresti cu Filip Florian, Brasov cu Carmen Elisabeth Puchianu si Cetate cu Mircea Dinescu. De aici a iesit de-o carte bilingva romano-germana, care are fotografii complet geniale din orasele respective plus canapeaua, plus, eventual, scriitorii si Josef. Mai are proze scrise pentru proiect de scriitorii respectivi, o introducere desteapta si, la final, o versiune engleza. Ruxandra, pe care am intalnit-o la Sezession dupa un scurt schimb de mailuri, a fost suficient de generoasa incat sa-mi daruiasca un exemplar. L-am citit si mi-au placut mult toate textele, cu exceptia (dar nu cred ca se mira nimeni) bucatelelor lui Dinescu – neinteresante si cam scoase din context.
Gabi Kohn ne-a organizat o vizita a frescei lui Klimt din Sezession – Beethoveen Frieze, pe care Ruxandra vroia s-a vada neaparat. A doua zi s-a dus la Max Ernst si a scris o poezie pe care o gasiti tot pe blog la ea. Mie mi-a placut si poezia, dar in special poeta, care e de o naturalete si de o caldura cu adevarat miraculoase – sau poate m-am obisnuit eu cu peisajul austriac! Dar nu, ar fi o nedreptate sa si glumesc pe tema asta. Nu cred c-am interactionat mai mult de un sfert de ora, dar a fost unul realmente memorabil. Inainte de intalnire i-am citit si singura carte pe care o aveam, Nasterea dorintelor lichide. E o carte de proza cu, fireste, foarte multa poezie, care despica la nesfarsit mecanismele dorintei in mii de fire, in barbati si femei, avand pana si interviuri despre definitia barbatului. Mi s-a parut foarte fina si foarte bine scrisa, insa in mod cert nu i-as face dreptate povestind mai multe despre ea, ar trebui sa revin si sa am eu alte stari atunci cand citesc si cand scriu.
In momentul de fata sunt sub hipnoza lui Viktor E. Frankl. Am terminat intr-o noapte la 3 cartea lui “Man`s Search for Meaning” si nu pricep deloc, dar deloc, de ce austriacul asta, si nu Freud, nu e celebrat in toata lumea pentru geniul pe care l-a avut in psihologie. Nu prea stiam de ce teoriile freudiene nu m-au atras niciodata, in ciuda pasiunii pentru psihologie, acum cred ca mi-e limpede. O sa incerc sa va povestesc putin intr-o insemnare viitoare de ce tipul asta e atat de important. Pana atunci, peace, ca tot e Pastele catolic azi si nu misca nimic sub frigul si ploaia vieneze.
capricornk13 