Decerebrări

Recent, stupoare pe două fronturi.

O fătucă venită de prin nu știu ce coclauri ale Rusiei lui Putin dă un interviu pe site-ul corporației.  Au o rubrică unde prezintă diverși angajați care par, în urma exercițiului, universal debili mintal, nu neapărat fiindcă ar da răspunsuri cretine, ci pentru că întrebările la care trebuie să răspundă sunt asa. Pe de altă parte, știind extrem de bine cultura austriacă, știu că răspunsurile trebuie aprobate în avans și sunt drastic cenzurate în cazul apariției oricărei sclipiri de sinceritate sau spontaneitate. Dar rusoaica n-are nevoie de ajutor în acest sens. Inițial declară că-și începe ziua cu câteva exerciții de yoga pentru a se ”energiza”. Ulterior mărturisește că sfatul pe care și l-ar fi dat ei înseși la 18 ani ar fi fost să devina vegană, oh, câte vieți ar fi salvat până s-a trezit.  Mai bagă niște responsabilitate socială și desigur dorința de a călători pentru a cunoaște oameni minunați și culturi de nu știu care.  Acum o să-mi spuneți ce mare lucru, încă o hipsteriță lobotomată, e plin târgul de ei (chiar dacă târgul ăsta e Viena). Problema este că mai jos cu două întrebări declară ce pasionată este de meseria ei și cât de fascinată de fluxul banilor. Meseria ei este una dintre cele mai venale idei care se pot inventa – mergers & acquisitions in cadrul unei bănci. Pentru neinițiați, asta înseamnă că găsești un client care nu e suficient de deștept să facă singur calculele de evaluare a pretului unei companii pe care dorește s-o cumpere sau s-o vândă și să intermediezi tu tranzacția pentru el, obținând un comision gras și fiind în general unul dintre cei mai corupți angajați posibili (toți iau șpăgi ori de la cumpărător ori de la vânzător pentru a influența calculele și astfel comisionul băncii). Iar fata noastră nu sesizează niciun fel de contradicție între declarațiile ei. Dacă avea peste 40 de ani, cred că i-aș fi trimis ”sictir” într-un mail, găseam eu echivalentul rusesc pe undeva. Așa, îi mai dau o șansă.

Al doilea motiv e Carmen Avram. Am aflat foarte recent că, dacă m-ar fi lăsat ambasada să votez (am stat la coadă de două ori fără sorți de izbândă), aș fi votat împotriva lui Carmen… La care țin din tot sufletul și pe care o cunosc suficient de bine ca să știu că atât candidatura pentru psd, cât si declarațiile ei stupefiante nu pot fi motivate nici de dorința de ascensiune politică, nici de avantaje materiale, nici de… sinceritate, adică nu poate crede aberațiile pe care le-a rostit. Singura variantă pe care o pot bănui valabilă este că e victima unui șantaj.  Probabil de natură personală, psihică sau emoțională. Și sper sincer și cald că va avea puterea și destul sprijin în jurul ei pentru a face ce trebuie mai devreme sau mai târziu.

Advertisement

Prostie reala in lumea virtuala

Oare cat de imbecil poti sa fii? Astfel incat sa-ti pui toata viata pe Facebook – ce faci la ora 2, cu cine esti in ce carciuma, cu cine te intalnesti peste 3 ore, unde ai aterizat ieri noapte, sa expui poze cu temiricine, poze cu temirice, comentarii la postari cretine si glume de baraca – iar apoi sa te intrebi de ce te desconsidera prietenii (real life) carora nu le raspunzi la un sms sau un mail pe care l-ai primit MAI DEVREME pe ACELASI fucking device de pe care baladezi ca o vita incaltata pe social media?  Adica, pe langa faptul ca nu esti capabil sa te bucuri de propria viata fara s-o “impartasesti” ca un cretin cu milioanele la fel de dobitocizate ca tine, superficiale si low, iti mai asumi cu suprema si aroganta prostie si riscul de a-i indeparta fix pe aia carora le pasa?  Beats me…

WTF?!!!!

De obicei ignor chestiile astea, mai ales ca ma uit foarte rar la statisticile blogului.  Dar azi am fost curioasa fiindca aveam multe hituri in numai doua ore pe Turbion, care nu ma asteptam sa atraga pe nimeni, mai ales acum, pe finalul targului de carte, cand lumea are lucruri mai bune de facut. Si mi-a scapat privirea mai jos, spre searchwords… Prieteni, cineva a gasit blogul meu astazi cautand, nici mai mult, nici mai putin de:

“fratele isi fute sora poezi”

Daca asta nu e arta… nimic nu e!  Aferim, natia mea!

P.S.: Credeti c-a vrut sa scrie “poezii” sau, de fapt, a misspelled cuvantul “pozitii”? 😀

Sunteţi mândri că sunteţi români?

Luaţi de-aici… Fiţi atenţi vă rog la subtilitatea rimelor, la cămaşă, şi, în special la ochelarii de soare.  Sandu Ciorbă, dragilor, ăsta e reprezentantul.  Mi-e ruşine şi că ştiu limba în momentul ăsta.  Mă îngrozeşte că am citit astăzi o splendoare, “La două zile distanţă”, a lui Marin.  Iar acum ascult rime gen “tu nu ştii, tu nu ştii, tu nu ştii/cât de mult voi suferi”.  Bonus: “eşti mai frumoasă ca luna/ca tine nu e niciuna”

http://www.youtube.com/watch?v=EpwLmAI_Wpw

Priceless!

Facebook tocmai imi sugereaza sa ma imprietenesc cu actuala iubita a unui important fost!  I have news for you, FB, eram prietene de fo 20 de ani 😀

Pe nervi

Vaaaaaaaaai, ce mă enervează Paul Cernat!  Vaaaaai! În al şpelea ceas după scripturi i-am citit şi eu cronica la Zen din Observator cultural – aici.   Câtă rea-voinţă, băi tată!  Şi ce absolut nimic nou.  Aceleaşi monede bătute de toţi aberanţii, nimic nimicuţ despre câtă literatură e în Jurnal şi atacuri camuflate până şi atunci când “laudă” câte ceva. 

Un mesaj de la mine: e penibil, şefu’… E penibil rău.  E ridicol să faci miştocăreală până şi de scriitorii care-i plac.  Tot ce face MC e naşpa, nu?  Haide, zău… Şi-mi plăceau unele cronici ale dvs.  Ruşinică mare cu cronica asta, e atac la persoană, nu cronică… My 2 cents

Nişte sfaturi

Pentru pisi-pitzi care a căutat la mine pe blog “mam săturat săl văd cu altele”:

1. Pepushe, învaţă limba română, nici nu ştii ce utilă poate fi uneori.  De exemplu, în loc să-i zici “porcului care umblă cu altele” că vrei “decât o cola” când te scoate la McDonalds, învăţând să articulezi îi poţi silabisi: “du-mă la Fratelli”; dacă adaugi şi “te rog”, nu te mai fardezi ca o matroană de bordel şi laşi acasă geanta Gucci sau Vuitton fake, despre care numai tu crezi că nu ştie nimeni, e posibil să te şi ia; ba chiar să nu mai tragi de o cola la două paie trei ore cu o prietenă după ce ajungi acolo…

2. Nu te mai îmbrăca de parc-ai pleca spre Centură.  Uită acasă cerceii ăia până la umeri, probabil nişte rotocoale d-alea ţigăneşti, fusta de latex, ciorapii cu model şi strasuri şi maieul cu “animal print” din care iese afară juma de lăptărie.  Doar pentru tine, un hint: ţâţele mişto se văd şi dacă eşti încheiată până-n gât.

3. Dă jos unghiile alea false ciclam sau roşu aprins sau negru sau violet.  Îl zgârii pe om, de-aia o fugi sireacu…

4. Nu mai merge la club în sandale fără ciorapi în decembrie.  Ştiu că mergi cu taxiul, că încă nu costă mai nimic la Bucureşti şi umblaţi câte 3 paraşute, insă tot jalnică şi penibilă eşti…

5. Pune mâna şi slăbeşte, bărbaţii au un fel de fix, aşa: nu le plac vacile cu şuncile revărsate peste blugii trendy

6. Te-nvăţ un proverb de milioane: “Tăcerea e de aur”. Taci!  De-aia se duce după altele, pisi, fiindcă tu te exprimi.  Or, după cum scrii, e preferabil să nu… Mai bine fă o gargară cu muşeţel când îţi vine vreo idee pe care vrei să i-o împărtăşeşti.  Să vezi ce bine vă-nţelegeţi!

7. Nu te mai uita la “Din dragoste”, “Dansez cu tine” sau telenovele când omul vrea să se uite la meci!  Pe cuvânt, Cristiano Ronaldo e mai cool decât Cabral (plus că are şi faţă de manelist, deci o să-ţi placă), iar Messi se mişcă mult mai bine decât Bănică Jr.

8. Pune mâna şi învaţă să găteşti, nu mai veni cu harfe obosite gen “eu mananc la restaurant, fată” când tu te referi, de fapt la shaorma. 

9. Şi, de fapt, dacă te-ai săturat de ce nu te cari?  Ce dracu cauţi pe bloguri? Catrafusele şi valea!  Hai, c-am pierdut destul timp… 😀

Later edit – dedicaţie – ca şi tine, un papagal:

Mu-ha-ha-ha-ha!!!!!!

Bună dimineaţa, domnule preşedinte pentru o seara, Geoana!  Aţi declarat aseară, în mărinimia dumneavoastră, călare pe calu’ alb făcut cadou (credeaţi dvs.) de “părinţii miresei”* Antonescu cel alb ca un Crin, că-l veţi trata cu respect pe domnul Băsescu…

Ia să vedem, cu cât respect o să-l trataţi pe domnul PREŞEDINTE Băsescu? 😀  La pariu c-o să vă porcăiţi ca la uşa cortului, cum a făcut şi “campionul bunului simţ” pe care l-aţi linguşit atâta de-mi stă mâncarea-n gât de două săptămâni?

*Felicitări domnului Adrian Ursu pentru această sintagmă sen-za-ţio-nală rostită aseară…

Însemnare a la Dreaming Jewel…

Băi fraților, eu mă mut, mă car, îmi bag picioarele. Nu, nu din cauza lu Băsescu sau Oprescu sau Vadim, ăștia mă lasă rece – nici nu știu cine e prim ministru, parcă Boc ăla, nu?

Nu mai suport – e a treia zi consecutivă în care n-am apă caldă când vreau să plec la birou!  Cum e posibil așa ceva?! Dobitocii ăștia patentați care fac reparații sau mama dracului nu știu să le facă noaptea? Și nu sunt alfabetizați de nu pun în mumă-sa un afiș cu o zi înainte? Băăăăăăăăăăăă, boilor, unii dintre noi se spală, băăăăăăăăăăăă!  Îmi dați voi bani de antibiotice, tu-vă cazmaua, castelu și grijania?

R-ați ai reacu de imbecili…