Despre sondaj şi alţi iezi din mintea caprei cu corn

Cred că rezultatele sondajului cu definiţia sinelui nu se vor mai schimba cine ştie ce (oricum habar n-am să-l închid şi nici nu vreau, nu mai ţin minte dacă i-am pus termen de expirare sau nu), aşa că e safe să spun acum câteva vorbe despre.

Nu am avut intenţia să fac vreo mare filozofie eu la temă, că n-am competenţa necesară, ci l-am creat din pură curiozitate.  A pornit de la o discuţie pe care am avut-o.  Partenerul de dialog a opinat că lumea în general ar alege personalitatea la o astfel de întrebare, eu n-am vrut să cred aşa ceva, aşa că am ales blogul ca laborator pentru experiment.  Iată că preopinentul e, evident, un mai bun cunoscător al naturii umane decât mine!  Până acum câştigătoare detaşată e personalitatea, cu 22 de voturi, urmată de creier/minte cu 14 şi suflet cu 13.

Am să notez câteva lucruri care mi-au trecut prin cap cu ocazia clasamentului şi a comentariilor primite:

  • lumea e mai preocupată de ceea ce proiectează în exterior decât aplecată spre sondarea propriului interior, autoreflecţie, autoanaliză; altfel nu se poate explica nicicum predominanţa personalităţii în răspunsuri; mi se pare atât de ciudat… e ca şi cum ai spune că eşti fericit dacă ceilalţi percep că eşti fericit sau dacă te comporţi ca şi cum ai fi, că eşti bun dacă ceilalţi percep că eşti bun, etc…
  • mă întreb foarte serios dacă aş fi primit aceleaşi procentaje dacă aş fi făcut parte din altă cultură; România în care a crescut generaţia mea e obsedată de inteligenţă, competitivitate, sharpness; e o caracteristică a ţărilor amărâte şi sărace, în care părinţii sunt obsedaţi de educaţia copiiilor, ca singura şansă spre un “mai bine” pe care nici nu ştiu să-l definească, însă probabil e mai degrabă material… nu ştiu dacă greşesc prea tare crezând că numai la un sondaj scris în româneşte pentru români creierul/mintea ar putea ieşi pe locul 2 la definiţia sinelui!  adevărat, “sufletul” e o noţiune extrem de vagă…
  • the charity shop mi-a lăsat un răspuns complex, punctând necesitatea de a defini dacă trebuie răspuns la “cine sunt eu pentru ceilalţi sau pentru mine”; fair enough, dar mie personal, dac-aş fi văzut această întrebare, nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap că definiţia sinelui poate fi cerută altfel decât din perspectiva mea… să fie şi asta o caracteristică românească? obsesia asta în legătură cu percepţia celorlalţi, relativizarea perspectivelor?
  • s-au dat şi păreri care încorporau toate variantele – iarăşi fair enough, dar mi se pare the easy way out 🙂 adică mi se pare că cei care răspund aşa nu şi-au pus niciodată întrebarea asta în mod serios înainte, n-au nicio părere definită, altfel e imposibil să nu înclini fie spre unul dintre răspunsuri, cu rezervele de rigoare, fie spre “other” – însă cei care au pus “other” n-au explicat… păcat, mi-ar fi plăcut să ştiu 🙂
  • n-am nicio concluzie, nu deţin răspunsul, nici vreun adevăr absolut; dacă sunteţi curioşi, dintre variantele prezentate de mine eu aş fi ales-o pe cea sufletul

Mă interesează subiectul, aşa că se acceptă cu recunoştinţă recomandări de surse de înţelepciune – fie ele cărţi, oameni, idei, întrebări, strategii şi tactici de căutare.

Advertisements

Me, Myself and I

Ladies and Gentlemen, va atasez un sondaj… Vorbim dupa rezultate 🙂

p.s.: daca raspundeti “other”, va rog lasati-mi la comments ce anume…

O întrebare veche


Ştiu, s-a mai pus, dar îmi era dor de ea…
Răspunsuri multiple, puteţi să adăugaţi ce doriţi…

Niște precizări later edit, de ce mi s-a pus pata. Din ancheta aceea mai veche (parcă din Observator Cultural) făcută printre critici și scriitori a ieșit Craii de Curtea Veche.  Mie mi-a plăcut foarte mult romanul, însă am fost extrem de surprinsă de rezultat. Acum aș fi curioasă să văd ce părere au bloggerii.  Sau cei care intră pe bloguri, în fine – se presupune că sunt oameni mai puțin specializați.

În oarecum altă ordine de idei, Marius Chivu a făcut o anchetă în Dilemateca pe iunie despre cartea românească din 2009 preferată de bloggeri. Îi mulțumesc pentru invitație, mi-am și cumpărat revista astăzi și am văzut că, până la urmă, au răspuns (foarte frumos) câțiva: adina b, bookblog, ionuca, alexandru, dragos c, cititorsf, luiza, insemnari din subterana, vera sms, whitenoise si zum.  Îi rog frumos să mă ierte că nu pun linkurile în articol, însă sunt exttrem de multe și toți sunt de mult în blogroll, așa că pe voi, ceilalți, vă invit cu drag să-i vizitați de acolo, deși știu foarte bine că știți să-i găsiți oricum 🙂 Întâmplător sau nu, eu am răspuns la anchetă înainte de a citi Medgidia, orașul de apoi – probabil aș fi pus-o și eu (deși n-aș fi renunțat la Vosganian) și astfel ar fi avut și mai multe voturi.  Ancheta a fost un alt motiv care m-a îndemnat să pun sondajul.

Later later edit. Am mai adăugat câteva romane, la sugestia colegului mulliganoglu, mercic (Sadoveanu cu 2, Cireșarii, Pizdeț, deși eu nu l-am citit, Noaptea de Sânziene, Cum mi-am petrecut… și Zilele Regelui).  Puteți să intrați să mai votați o dată și pentru acelea dintre ele care vă plac (nu cred că vă împiedică nimic).

Let’s Have Some Fun…

Victorie! De două ori: 1. am terminat primul volum din “În căutarea timpului pierdut”; mi-a luat chestia asta numai o lună şi cinci alte cărţi citite între timp pentru relaxarea neuronilor:)) consider că este un record şi vă rog să nu mă contraziceţi! 2. m-a învăţat d, în comentariile la însemnarea trecută, cum să pun un sondaj pe blog, aşa că vă pun unul de fun.

Sper să ajung la un moment dat cu însemnările la zi, însă chiar am fost extrem de prinsă cu nişte lucruri nasoale. Ei, o să treacă, mă fac eu mare într-o bună zi… Pot să vă spun că new entry la citit este “The Road” a lui Cormac McCarthy, iar începutul este foarte bun.  În engleză e impresionant, oarecum în stilul lui Hemingway cu fraze scurte şi dialoguri simple, care au în spate idei şi stări foarte puternice, însă mult mai elaborat în materie de imagini şi creare de atmosferă.

Până am eu curaj să scriu despre Proust (mă întreb foarte serios dacă s-o fac sau nu, sigur n-am nimic de spus faţă de fluviile de cerneală pe care le-a declanşat, asta dacă nu numărăm şi operele pe care le-a inspirat, că ajungem la oceanul planetar), vă îndemn să vă jucaţi cu LOTR. Enjoy!

Those Russians…

Nu ştiu dacă vă mai amintiţi de sondajul cu ruşii de pe vechiul blog. A stat destul, deci vă prezentăm rezultatele, dragi alegători:) Au fost 146 de voturi în total. Şi nu, nu-i dau berea lui t.s. căci a ieşit Dosto!

1. Dostoievski – 24,6% (36 voturi)

2. Cehov – 21,9% (32 voturi)

3. Tolstoi – 19,1% (28 voturi)

4. Gogol – 8,9% (13 voturi)

5. A&B Strugaţki şi Turgheniev – 8,2% (12 voturi)

6. Soljeniţân – 4,1% (6 voturi)

7. Boris Pasternak – 3,4% (5 voturi)

8. Gorki – 1,3% (2 voturi)

Şi n-am trişat, l-am votat o singură dată pe câştigător, să ştiţi!:) Sunt foarte surprinsă că lumea-l preferă pe Cehov lui Tolstoi –  de fapt au fost momente în timpul sondajului când Cehov îl depăşea şi pe Dosto. De unde rezultă că simţul umorului este şi mai dezvoltat şi mai apreciat decât mă aşteptam eu! 

Mă gândesc acum intens cu ce sondaj să inaugurez noul blog…