Cum ai putea?

Da, cum ai putea sa-i spui unui copil, un copil pe care-l iubesti pentru cine este, si care te-ntreaba direct, cinstit, ce parere ai tu despre iubire?

O sa-l asculti pe J, si ai sa-i spui, incet, linistit, ca iubirea nu e altceva decat un remediu. Pentru o frica. Frica de moarte, frica de singuratate.

Si dupa aceea o sa te simti prost, incredibil de prost… Cum sa-i iei stralucirea si frumusetea acestui sentiment si sa-l aduci pe el in lumea celor “mari”? Cum poti, si cu ce drept, sa impui luciditatea ca stare?

Si cum sa-i spui ca, in acelasi timp, merita, merita sa fii acolo, si sa fii, si nu sa ai, si nu sa faci?

Ai avea nevoie de poezie.

Advertisements

Deocamdata e bine…

…pana acum m-a ajutat providenta!  Nu-i inghit pe japonezi, fiindca le-au furat englezilor argintul si ucrainienilor bronzul pe echipe. A luat Uchimura individualul, din pacate. La sol n-au reusit decat un argint, tot Uchimura, la sarituri n-au luat nimic, la inele nimic (a castigat un brazilian! what about that?!), la cal m-am bucurat la nebunie pentru ungurul care a luat aurul si cei doi englezi de pe doi si trei, iar acum la paralele iar japonezii nimic nimicutz, a castigat un chinez, dar pe locul doi a iesit un neamt foarte simpatic si pe trei un francez!  Fetele ieri au aruncat-o pe marea campioana olimpica Gaby Douglas, de care n-a auzit nimeni, pe locul 8, iar englezoaicele au reusit o istorica, pentru ele, medalie de bronz!

Hai Ponor la barna!

All You Need Is LOVE

Scriu însemnarea asta pentru oamenii pe care îi iubesc.  Ca să ştie că îi iubesc pentru că sunt fabuloşi, pentru că sunt ei înşişi, pentru că ştiu să iubească şi pentru că de fapt niciunul dintre motivele astea nu contează.  Îi iubesc pentru că am privilegiul de a împărţi aventura asta extraordinară cu ei, îi iubesc pentru că respir, aşa cum respir.  Fiindcă în fiecare clipă a vieţii mele am purtat în gand şi în suflet cate un om.  Vreau să le mulţumesc tuturor că dau existenţei mele un sens şi că mă determină, prin frumuseţea lor, să devin umană la randul meu, adică să (mă) dăruiesc.  Ştiu că pentru asta o să am energie întotdeauna, love makes me tick, love makes me burn, love makes me what I am, it builds me and feeds me and gives me birth every morning.  Nu-mi pasă că sunt patetică şi că ce spun e fumat şi sună ca-n filmele proaste.  Nu e mai puţin adevărat.  Mi-e dor şi iubesc, visez, îmi idealizez splendidul soul mate, fiindcă asta e ceea ce fac oamenii, ce trebuie să facă, ce sunt construiţi să facă.  Şi nu o să obosesc niciodată să îmi reinventez viaţa iubind.

🙂 🙂 🙂

La multi ani 2012!!

People, be happy!  Eu aşa am de gând!

🙂 🙂 🙂

Wow! Se poate!

Prietenii ştiu de ce! 😉

M-am saturat!

Aflu acum cateva ore de la mulliganoglu, spre stupoarea mea totala, ca ceea ce am vazut eu astazi pe blogul dezgustator mentionat mai devreme, pe care am intrat prima oara dupa ere, tot la semnalarea lui mulli sau we,  nu este o intamplare. Ca omul ma urmareste si ma face albie de porci cu fiecare ocazie.  Ca tot ce incerc eu sa fac pentru literatura in general si pentru cea romaneasca in special (nu c-as reusi mare lucru) e manjit si aruncat la gunoi. 

Am inchis comentariile de mai devreme la a doua mea postare pentru ca mi se parea indecent sa se comenteze negativ (sau cu osanale, in aceeasi masura) despre un om care abia s-a stins.  Mulliganoglu m-a acuzat de duplicitate (si are dreptate, pentru ca nu l-am avertizat ca voi sterge comentariile lui), de lasitate si de “blaturi” ca sa fie toata lumea multumita.

Stiu c-ar trebui sa ignor toate astea, stiu c-ar trebui sa fiu “zen”.  Insa nu pot sa fac asta acum din doua motive:

1. Luciat este si ramane (de departe) cea mai buna bloggerita care s-a ocupat de literatura.  Nu pot admite sa fie pusa la indoiala atitudinea mea in aceasta privinta.

2. Nu poti ignora la infinit oameni care, fara sa te cunoasca, te umplu de noroi.  Merita macar sa fie expusi oprobriului public, fiindca in genunile minciunii si nimicniciei lor nici nu visez sa cobor.

In consecinta, aceasta insemnare este o invitatie deschisa pentru mulliganoglu, cu scuzele de rigoare pentru ca l-am “cenzurat”, in conditiile in care el va aduce argumente, fapte, la masa si nu simple injurii.

Iti multumesc anticipat, mulliganoglu, pentru ca stiu ca poti purta si o lupta cinstita, fara lovituri sub centura.  Esti liber sa scrii ce vrei.  Sper sa nu-mi inseli increderea.

Declaratie de razboi!

Indiferent ca sunteti sau nu de acord cu cele afirmate de Claudiu Komartin in acest articol din Romania Literara, trebuie semnalat curajul de care a dat dovada!  Sunt foarte curioasa de urmari… Tot la Claudiu pe pagina veti gasi si link-ul la un editorial al lui Nicolae Manolescu din Rom Lit, care pare sa aiba o legatura cu subiectul :), precum si un comentariu la articolul lui Claudiu, care provine tot din redactie.  Nici comentariile la postare nu sunt de ignorat.

I’m 37 and kicking!

🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

Singurul lucru care conteaza e dragostea.

Va iubesc, dragii mei!

http://www.youtube.com/watch?v=yKuDoTdxvb0&feature=related

Requiem for A Dream

Azi dimineaţă s-a sinucis afreuda. Anamaria Ivan. Sunt copleşită, nu înţeleg şi mi se rupe inima.  Aş fi vrut să-i pot spune orice… Orice ca s-o ţin aici.  Anamaria, te rog, iartă-mă că n-am ştiut să fiu mai aproape de tine.  În astfel de momente sper din tot sufletul că ceea ce cred eu e real, că dogma creştină e greşită şi că, acum, Anamaria e fericită undeva.

Pentru ca nu pot sa ma abțin…

Gooooooooooo Barçaaaaaaaaaaaa!!!

Later edit:

😦

« Older entries