Ritmul desăvârşit al talentului

Soţ şi soţie – Zeruya Shalev

Polirom, 2008. Trad. şi note Ioana Petridean

Despre Zeruya Shalev şi cele două trei cărţi ale sale traduse până acum în româneşte citisem numai şi numai de bine, mi-a fost recomandată de când mi-am cumpărat-o, chiar pe blog, acum mai mult de un an cred – însă abia acum am ajuns la ea.  Băi ce-mi plac evreii ăştia! Mie mi se pare aşa o tâmpenie să fii antisemit (adică pe bune tâmpenie, complet ilogic, n-am înţeles niciodată sentimentul) dacă ai avut contact cu realizările ştiinţifice şi artistice ale evreilor, că mi se pare că nu poţi fi cu adevărat numit intelectual.   În literatură mi se trage în primul rând de la Zweig şi Baashevis-Singer, probabil şi de la mulţi alţi scriitori despre care nu ştiam că sunt evrei (familia mea era atât de jemanfişistă şi neintruzivă pe subiect, că a trebuit să caut cuvântul evreu în dicţionar, datorită cărţilor pe care le citeam şi din care nu înţelegeam noţiunea, cândva prin preadolescenţă).

Zeruya Shalev este o scriitoare de forţă, a cărei principală armă este, în opinia mea, expresivitatea stilistică.  Femeia povesteşte în Soţ şi soţie nişte banalităţi, în fond (deşi cu un anumit farmec şi specific local care nu pot fi neglijate).  E o căsnicie nasoală, ratată, plecată de pe premiza dominanţei alpha-male a unui bărbat obsedat de la 12 ani de femeia pe care şi-o ia şi care profită cu vârf şi îndesat de dorinţa disperată a ei de a avea o familie, după ce crescuse într-una destrămată.  Nimic fabulos aici.  Evident că femeia se îndrăgosteşte la un moment dat de altcineva, evident că nu merge până la capăt că de, femeia evreică bla bla plus sentimentul de vinovăţie, plus dependenţa de istericul orgolios.  Intervine un accident al copilului lor (din vina lui) care pune capăt oricărei tendinţe de evadare a soţiei-mame devotate, îl aruncă pe soţ în cercul vicios al autoînvinovăţirii urmate de aruncarea vinii pe ea.  O dramă clasică ce n-ar promite nimic nimicuţ în sec. XXI.

Dar ce face Zeruya Shalev pe subiect!  Cartea e structurată ca un monolog interior şi o povestire la gura sobei a soţiei, care încearcă, rând pe rând, să se înţeleagă pe ea, pe el, pe fiica lor şi, ceea ce adaugă multă sare şi piper poveştii, să desluşească şi să lege de viaţa ei poveştile tinerelor gravide pe care le consiliază în meseria ei de asistent social.

Ei bine, pe fiecare pagină există câte o imagine de neuitat, de o intuiţie şi sensibilitate care nu te pot lăsa rece!  E o carte de-a dreptul muzicală, eu am auzit viorile plângând şi mi-a evocat direct, parcă nemijlocit, jalea misterioasă din melodiile evreieşti tradiţionale.  În ciuda poveştii extrem de western-like şi de contemporane, se simt nişte ritmuri ancestrale despre care nu ştiu să spun dacă sunt ale feminităţii sau ale poporului ei.  Cert este că vocea lui Zeruya Shalev are identitate şi unicitate, nu cred c-aş putea citi o pagină de-a ei de acum încolo fără s-o recunosc.  Şi dincolo de frazele simple se aude o tânguire, un cântec, se aude magia literaturii.

Ori este foarte talentată, ceea ce înclin să cred, ori măiestreşte cu grijă fiecare frază, şlefuieşte fiecare gând.  Pentru că rezultatul este uimitor, pare un dans fără niciun efort, de o graţie desăvârşită.  Cred că atunci când o citeşte un scriitor îi vine s-o bage în mă-sa!  Comunică aparent dintr-o suflare ceea ce noi, ocnaşii de zi cu zi ai limbajului articulat, ne-am chinui o veşnicie să redăm.

Culmea este că, în ciuda aparentei mele încântări totale de mai sus, romanul nu mi-a rămas în inimă.  Ştiu că pare paradoxal, însă sunt 100% convinsă că nu voi reveni niciodată asupra lui.  E un fel de been there, done that.  Voi mai citi în mod sigur ce va mai scrie această evreică surprinzătoare, însă o voi face pentru măiestria ei, fiindcă personajele mi-au rămas străine.  E o lume în care eu n-aş putea să trăiesc, cu reacţii descrise perfect, umane, cu o tonă de empatie, însă pe care eu n-aş putea să le am.

Din punct de vedere literar, însă, doamna Shalev mi se pare o învingătoare.

P.S.: Ah, uitasem să vă pun link la sms-ul verei!

P.P.S.: Şi un link la o recenzie foarte bună a Mihaelei Butnaru pe bookblog

21 Comments

  1. 25/06/2011 at 12:50 am

    D-na Shalev este unul dintre… bărbații literaturii israeliene. Am citit doar Viața amoroasă – Humanitas. O să trec cu poftă, cât de curând, și prin celelalte două, apărute la Polirom. Lectura din Shalev lasă urme, uneori redeschide traume vechi… Mi s-a întâmplat mie, citind-o pentru recenzia de pe (fostul) bookblog.ro

    Ai intuit perfect că seminția și feminitatea fac casă bună cu talentul Zeruyei. Apreciez mult că nu e o scriitoare vădit angajată pe metereze feministe (de aceea, nici nu o văd luând vreun Nobel). Nu i-aș fi putut ghici genul, din lectură, să nu fi știut că e femeie.

  2. capricornk13 said,

    25/06/2011 at 10:04 am

    Hei, mulţumesc mult! Habar n-aveam că aţi scris şi tu şi Mihaela de atât de multă vreme pe bookblog despre cărţile ei! Am pus în articol un link la recenzia Mihaelei, e mult mai serioasă decât a mea! 🙂
    Am râs de m-am prăpădit când am citit acolo disputa ta cu Anca Giura. Ce ţi-e şi cu femeile astea, uneori tare am impresia că m-am născut din greşeală în genderul nepotrivit! 🙂
    Exact, Zeruya este feminină (nu manifest, ci profund) dar nu feministă, foarte bună observaţia. Spun că este feminină fiindcă mi se pare că unele dintre observaţiile ei am impresia că provin mai degrabă din intuiţie decât din experienţă sau cunoştinţe de psihologie.

  3. 25/06/2011 at 11:09 am

    „Viața amoroasă” (oarecum off topic, dar tot despre Shalev vorbim) mi-a stârnit o irațională gelozie, ca-ntr-un fapt de viață! Semn, pentru mine, al scriiturii reușite. Personajele, vorba aia, „se desprind” din pagini. Probabil că nu altfel se întâmplă și cu „Soț și soție”. Da, disputa cu A.G. acum pare savuroasă, a fost una dintre ultimele atât de intense, atît de pasional purtate. De atunci, pe internet, în blogosferă, polemicile argumentate (nu alea „de mamă”) au luat-o la vale, s-au diluat simțitor. Toată prostimea s-a mutat pe fuckbook, pare-se. Aproape că nu mai ai cu cine să te contrazici! 🙂

  4. capricornk13 said,

    25/06/2011 at 11:26 am

    Da, iar pe mine m-a enervat Naama de mi-a scos peri albi! 😀 Şi pe bărbac’su eu l-aş fi scos de ciuf târâş pe scări, ca o ţaţă! 🙂 🙂 🙂 Ia marş tu de-aici cu fiţele tale, obsedatule!
    Cât despre polemici (mai mult sau mai puţin) argumentate aş zice că se mai găsesc 🙂 De pe fuckbook (inspirat nume!) eu mi-am şters pagina definitiv, mă scotea din minţi prostia aia.
    Dacă ţii neapărat să te contrazici cred că poţi 😀 NU c-aş vrea eu să se întâmple asta aici, feri Darwin 🙂

  5. capricornk13 said,

    25/06/2011 at 11:31 am

    hei, de ce ai dezactivat comentariile la tine la însemnarea acea minunată despre sânziene? în orice caz, vroiam numai să-ţi scriu că e foarte poetică şi foarte frumoasă 🙂

  6. Andreea said,

    25/06/2011 at 12:13 pm

    Cele doua carti in romana sunt trei, s-a tradus si Thera.

  7. capricornk13 said,

    25/06/2011 at 12:33 pm

    mulţumesc frumos, Andreea, corectez 😉

  8. 25/06/2011 at 3:34 pm

    Dacă le reactivez, vii tu acolo să lași un gând? Bem și un ceai imaginar, așa de sâmbătă. 🙂

  9. capricornk13 said,

    25/06/2011 at 8:06 pm

    deal! 🙂 deşi am dormit cam mult la prânz, ca un copil mic 🙂 e deja ora de vin, a trecut cea de ceai 🙂

  10. 25/06/2011 at 9:05 pm

    Cred că și Saramago a afirmat despre un confrate portughez (oare era Peixoto?), ca semn de maximă măgulire, că-ți vine să-l înjuri, așa bine scrie! 🙂

  11. capricornk13 said,

    25/06/2011 at 10:22 pm

    🙂 eu şi the greats!

  12. Vera said,

    26/06/2011 at 8:21 am

    hei! ma bucur ca ti-a placut. daca vrei sa mai citesti, iti recomand viata amoroasa, nu thera, care reia mai mult sau mai putin aceleasi teme (casnicie, copii, etc). viata amoroasa e cu sex, in schimb :)))
    si zici tu “Ori este foarte talentată, ceea ce înclin să cred, ori măiestreşte cu grijă fiecare frază, şlefuieşte fiecare gând.” eu cred ca fara ambele nu se poate ajunge la un asemenea rezultat 🙂

  13. capricornk13 said,

    26/06/2011 at 4:06 pm

    Mulţumesc, Vera, dar am atâtea cărţi de citit deja pe listă, că mai durează cred până ajung la VA.
    Da, si eu cred că ai dreptate, şi inspiraţie şi transpiraţie! 🙂

  14. cristian sirb said,

    08/08/2011 at 10:05 am

    Vai, tocmai am terminat THERA! De pe la “ultimele” 200 de pag am inceput sa numar exasperat cite mai sunt, pur si simplu nu se mai ispravea!

    Minusuri: lirismul exagerat, metafore la tot pasul, si nu prea fericite, caznite, comparatii obositoare, repetate… neobosit, cu elemente din arheologie, mitologie si istorie (Ella este arheolog). Unele figuri de stil, sau sa le zic tentative, parca ar fi desprinse din anii de liceu.

    Tot romanul este construit exclusiv din perspectiva acestei Ella, despre ea mai aflam cite ceva de la celelalte personaje, insa nu sunt aspecte care sa merite increderea, pentru ca fiinta asta pare foarte psihotica, poate ca le deformeaza, le masluieste…

    La fiecare nou capitol, cind speram mai cu obida ca Shalev sa porneasca din alta perspectiva, sa faca o incursiune in timp, naiba stie, sa abandoneze firul epic (ce seamana cu o confesiune la psihanalist mai degraba), o regasim iar si iar pe aceeasi Ella, cu obsesiile, cu temerile, cu iluziile ei bolnavicioase, la 36 de ani dorindu-si sa fie din nou fetita mamei, sa nu aiba copil, sa se futa cu cine vrea, fara obligatii.

    Bullshit!

  15. cristian sirb said,

    08/08/2011 at 10:08 am

    Plusuri: stilul narativ, si anume talentul cu care transforma adresarea directa in indirecta; frazele lungi, fara punct; felul in care stie sa pastreze tensiunea – tehnica asta m-a facut, in timpul celor 9 h de munca, scit am citit cartea, sa-mi doresc sa alerg repede acasa sa vad ce si cum se mai petrece (desi cele notate la minusuri ma enervau cu virf si indesat).

  16. capricornk13 said,

    08/08/2011 at 11:11 am

    @cristian: ha! ha! se pare că nu prea empatizezi cu femeile nefericite de 36 de ani! ştii care e culmea? nici eu! 😀
    nu mă apuc de Thera, asta sigur…

  17. sabina said,

    05/04/2012 at 2:23 pm

    capri,spune-mi ceva te rog, de Isaac Bashevis – Singer,ce-ai citit ,ce ti-a placut ? cam ce gen de scriitura are?

    vreau sa fac niste achizitii si nu ma pot decide ce titluri anume .

  18. capricornk13 said,

    05/04/2012 at 2:33 pm

    sabina, am citit doua sau trei carti de nuvele si romanul sau fluviu, Familia Moskat; din pacate nu retin titlurile culegerilor de nuvele, oricum cred ca respectivele nu se mai gasesc, eu le-am luat in 99; dar uita-te la continut si ia-ti-o neaparat pe una care contine “Cabalistul de pe Broadway”! nu ti-as recomanda romanul – e foarte bun, insa nu stiu daca rezisti, e ca si cum te-ai apuca sa citesti familia Buddenbrook…

  19. capricornk13 said,

    05/04/2012 at 2:34 pm

    a, nu ti-am raspuns la intrebarea cu genul… e foarte greu de raspuns; nu stiu ce sa zic, genul clasic daca vrei; gen Thomas Mann sau Stefan Zweig, asa ceva

  20. sabina said,

    05/04/2012 at 7:47 pm

    multumesc din suflet
    cautam zadarnic referinte despre el,lilanda il semnalase fugar intr-un club de lectura,am intrat pe acest post pentru ca voiam sa reiau opiniile despre zeruya shalev si iata ca mi-a venit clarificarea de la tine ( merg oricand pe mana si gustul tau )
    i-am gasit cartile pe “procarti”,cred-voi cauta ce ai specificat
    lecturi placute si inspiratie la scris,sunt mereu “cu ochii pe tine”

  21. capricornk13 said,

    05/04/2012 at 8:02 pm

    cum muuulta placere! o, sa nu mergi intotdeauna pe mana mea, ca sigur o dau in bara din cand in cand! 🙂 multumesc mult pentru apreciere, oricum 🙂


Leave a comment