My Dear Amy

28/07/2011 at 5:14 pm (Blues)

Ştiu că scriu târziu despre asta, dar câteva zile nu mi-a venit să cred… Parcă aşteptam în fiecare nou ziar o ştire că a fost o greşeală.  Nu ştiu de ce mi-a fost atât de dragă fata asta, nu sunt deloc vreo mare cunoscătoare a muzicii actuale şi majoritatea artiştilor pop mă lasă mai rece decât Antarctica.  Însă Amy Winehouse mi s-a lipit de suflet de la primul cântec pe care i l-am ascultat, iar când am văzut-o şi am citit despre ea, dragul ăsta a crescut exponenţial.  O fetiţă fragilă pierdută într-o lume care n-a ştiut ce să facă cu frumuseţea şi talentul ei, n-a ştiut să-i ofere nimic în schimb.  Nu vreau să mai aud niciodată că era firesc să se întâmple asta la viaţa pe care a dus-o.  E un gând de o răutate gratuită, de o superioritate în care nu cred şi care mă înfioară… Nu toţi suntem atât de puternici încât să facem faţă treji celor din jur… Unii suntem taraţi emoţional atât de profund din copilărie sau adolescenţă, fără nicio vină, încât nu izbutim să ne înţelegem pe noi înşine niciodată.  Nimeni nu “merită” să moară la 27 de ani…

Draga mea Amy, o să-mi fie tare dor de tine.