Varză cu fiţe de sparanghel

Particulele elementare – Michel Houellebecq

Polirom, 2006.  Trad. Emanoil Marcu

Mă veţi ierta, au trecut deja vreo două săptămâni de când am încheiat romanul lui uelbec, aşa că nu mai ţin minte foaaaaarte multe detalii din el.  M-am apucat dealtfel oarecum în silă, pentru că ţineam neapărat să-mi fac o idee mai clară despre scrierile lui anterioare Goncourt-premiatei Harta şi teritoriul, pentru a putea face diferenţa atunci când voi ajunge la ea.  Nu mai citisem decât Posibilitatea unei insule, care m-a enervat suficient de tare ca să trântesc postarea de aici.  Aş putea s-o reproduc aproape copy-paste cu aplicabilitate la “Particule”, dar o să mă străduiesc să fac un pic de valsuri pe lângă, doar ca să nu credeţi că m-a părăsit inspiraţia.

Să mă bată zeii dacă pricep cum de omul ăsta e considerat mare scriitor sau, mă rog, a trezit atâta interes cu romanele lui infect de preţioase, cu pretenţii de filozofie!  Prieteni, asta e cel mult filozofie de baracă, de curtea şcolii.  În “Particulele elementare” sunt doi boi în loc de unul, ca în “Insulă”, care o freacă aiurea prin viaţă – unul se face mare om de ştiinţă inventând probabil tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte pen-că, mă-nţelegi ţaţo, n-avea sentimente şi atunci judeca omenirea cinic, iar celălalt e frati-su, un obsedat sexual dus cu capul, care, pasămite, îi oferă material de gândire.  Ăsta e subectu.

Să nu credeţi însă că povestea asta cu iz de varză reîncălzită e spusă cinstit, să înţeleagă tot poporul şi eventual să se masturbeze tot cam la 5 pagini, când Houellebecq descrie cu lux de amănunte câte o partidă de sex oral.  Sau la 10 pagini când descrie la fel de detaliat câte o labă.  Nooooooo, avem nevoie de temeiuri ştiinţifice!  Aşa că dă-i cu câte un capitol întreg din trei despre fizică cuantică – vezi particulele elementare –  genetică, biochimie şi metafizică.  Fiindcă suntem intelectuali şi avem fiţe-n cap, nu scriem numai aşa în dorul lelii, tragem nişte concluzii serioase be baza ultimelor descoperiri ştiinţifice.  Concluziile serioase fiind tot alea de care mi s-a urât: postmodernismul consumist care a desfiinţat noţiunea de umanitate în sens înalt, a înlocuit sentimentele cu simple reacţii hormonale etc. etc. etc. 

Partea aşa zis ştiinţifică nu are profunzime, povestea este neinteresantă, iar din punct de vedere al stilului literar, cel puţin în traducerea românească, marele scriitor francez contemporan mi se pare destul de slăbuţ.  Scrie ca să şocheze, însă nici măcar nu e cinstit ca Ryu, care explorează instinctele animalice în profunzime ca să redea o imagine şocantă şi se opreşte acolo, nu se mai repede şi să facă judecăţi sau să tragă ocheade cinice şi să arunce concluzii dăştepte ca Houellebecq. 

În consecinţă mă opresc aici cu ce a mai scris înainte de Harta şi teritoriul, că mi-e să nu mi se facă atât de lehamite încât să nu mă mai apuc nici de ea, deşi am înţeles de peste tot că de data asta a schimbat macazul, hotărându-se să demonstreze că ştie să scrie în aşa fel încât să dea bine pentru toată lumea, inclusiv pretenţioşii din juriul Goncourt.  În ce mă priveşte mi se pare mult mai cinstit şi mai instructiv să mă uit la un film porno dacât să mă masturbeze intelectual Michel Houellebecq.

Advertisements

32 Comments

  1. foreverhuman said,

    24/11/2011 at 11:30 am

    hi !!! faina postare. as fi ras,daca as (mai) fi putut.da,f.trist.sau numai f comercial.scriitoru cela,nu tu.

  2. capricornk13 said,

    24/11/2011 at 1:14 pm

    nu ştiu nici măcar cât e de comercial, în fine… nu mai suport eu aceleaşi obsesii presupun;

  3. Andreea said,

    24/11/2011 at 1:44 pm

    Am observat ca Houellebecq staneste des astfel de reactii mai ales la cititorii de sex feminin. Oricum, e clar vorba de love or hate.
    Mie imi plac toate cartile lui. Particulele elementare este in cap de lista, urmata de Harta. Nu cred ca scrie ca sa socheze pentru ca in definitiv nu e nimic socant intr-o laba sau sex oral. Dar da, parca ar vrea sa ne zgaltaie un pic, sa ne scoata din zona de confort. Cartile lui sunt intr-adevar foarte cinice, ceea ce de altfel imi si place la nebunie. Sunt si foarte triste pentru ca cinismul asta nu este doar de suprafata sau de bravada cum probabil cred multi, ci este o atitudine care se justifica perfect in economia romanelor.

  4. 24/11/2011 at 2:23 pm

    @capricorn: Nu sunt decat partial de acord cu tine. Ca scriitor si mie mi se pare aproape 0 (cand e vorba de a crea niste personaje vii, o poveste, a scrie bine etc.); ca “filozofie”… ceea ce face el acolo nu e desigur filozofie, ci filozofare a omului obisnuit, fara adevarata cultura filozofica, care se izbeste de niste probleme ce il pun pe ganduri… insa mie mi se pare ca atinge niste probleme reale, niste puncte nevralgice ale societatii noastre si asta e totusi de apreciat, chiar daca ar putea spune toate alea la fel de bine intr-un eseu, nu intr-un roman si chiar daca in toate romanele repeta aceleasi lucruri.

    Si nu cred ca vrea doar sa socheze sau sa ofere echivlentul scris al unui film porno. Tine cont ca in cartile lui personajele principale sunt totdeauna loserii, cartile sunt nu atat despre sex cat despre dorinta si frustrare…

  5. evazionista said,

    24/11/2011 at 3:47 pm

    meriţi un premiu pentru titlul postării, e foarte tare

  6. mulliganoglu said,

    24/11/2011 at 3:53 pm

    cat de lucid(a) esti tu bughi, asa, cum aplici tu dreapta masura si astea. chiar, mai sunt banat la tine? voiam sa scriu ca ai dreptate cu clasicul in viata carta, da’ si ca si zum are dreptate cu tero. daca mai esti suparat(a) pe mine, nu-mi raspunde {doar din politete sau obiectivitate n-are rost; sa ne deschidem inimile, sa ne avem ca fratii}, te rog!

    off (sau poate nu) topic: bre, cum se aduna slugile securiste, chiar si-n lumea beleletrelor. turnatorul grosan l-a lansat pe argatul (contabil) ionica suciu. cica e kafkaian/kafkian, ionica. interesant, cica.
    sigur, ce pretentie sa ai de la un sifon?! asta shpritzeaza si gratis, din inertie. da’ parca si sifoanele astea erau de mai multe feluri: cu capsule, cu cap de plastic, de inox. credeam ca pana si in rrominia exista un nivel fundamental al jegului. nu, nu exista, ci doar mai jos, mai gros.

  7. George said,

    24/11/2011 at 4:16 pm

    Bravo domne. Am citit Insula si eu… Mizerabil..

  8. dragos c said,

    24/11/2011 at 5:24 pm

    ooooo, poate de-aia nu am citi eu pana acum “particulele”. dar sa stii ca asmiratorii lui m.h. au spus ca harta si teritoriule muuult mai proasta decat celelalte.
    acum sa te vad ce faci!

  9. capricornk13 said,

    24/11/2011 at 6:22 pm

    @andreea: să ştii că mi-am pus şi eu la un moment dat întrebarea dacă nu cumva insist prea tare pe ce nu mi-a plăcut în Insulă şi Particule; îţi dau dreptate că are un cinism justificat până la un punct şi că atinge puncte nevralgice; însă de aici până la a deveni un mare scriitor mi se pare o cale foarte lungă; de pildă şi Vonnegut e cinic, însă ce simţ al umorului poate să aibă! în plus mai e o problemă: eu nu sunt de acord cu viziunea despre lume şi viaţă pe care o are houellebecq; asta în mod normal nu e mare lucru dacă te atinge stilul respectivului, dar dacă nic ăsta nu e, îmi dispare interesul…
    @bughi: corect cu punctele nevralgice, vezi ce i-am răspuns şi andreei mai sus; dar asta nu lămureşte de ce ar trebui să-mi placă mie cartea, dacă tot suntem de acord că e null & void ca stilist; şi da, poate nu scrie să şocheze, pe mine în orice caz nu mă şochează, poate nu e echivalentul unui film porno pentru că, într-adevăr, scrie despre dorinţă şi frustrare (după care dă inutile detalii despre actele sexuale) însă dacă-mi doresc să citesc literatură despre dorinţă şi frustrare mă pot duce în câteva zeci de locuri mai bune, în opinia mea – ce spui de Vârsta inocenţei a lui Wharton, de Carson McCullers, de surorile Bronte, de Steinbeck sau până şi de Scott Fitzgerald, care nu se numără printre preferaţii mei?
    @eva: îţi mulţumesc frumos, trebuie să recunosc – şi pe mine mă amuză; să înţeleg că numai titlul ţi-a spus ceva? 🙂
    @mulli: să fim blânzi, buni şi iertători cu semenii noştri 🙂
    @george: mulţumesc; poate nu e cazul, totuşi, să te iei după mine…
    @dragos: nu contează, poate mie tocmai de-aia îmi va plăcea! fiindcă nu mă număr printre admiratorii lui!

  10. balinferi said,

    24/11/2011 at 8:54 pm

    că ai sau n-ai dreptate eu n-am habar, dar că m-am distrat asta e clar! 🙂

  11. Arthur said,

    25/11/2011 at 9:30 am

    Femeile au cu predilecție acel soi de mică isterie anti-uelbechiană (ceea ce e ”dragut” si incurajator, e ceva pe gustul lui uelbec), desi, in romanele lui, barbatii sunt, totusi, cei luati in balon (personajele principale sunt barbati). Tocmai de aceea, as recomanda poeziile lui, care sunt mult mai umane, mai sensibile, mai deschise catre visare si catre alte lucruri pe sufletul celuilalt sex.
    Te întreb însă, pe cine preferi (iată o întrebare lipsită de sens): pe Houellebecq sau pe Băsescu?
    Mă amuză să citesc într-un text scris de o doamnă cuvântul ”labă”. Cred că uelbec are acest talent de a-i face pe cititorii săi să vorbească sau să scrie deocheat. Ceea ce este ceva!

  12. capricornk13 said,

    25/11/2011 at 11:07 am

    @balinferi: mă bucur că te-am amuzat! 🙂
    @arthur: mişto asta cu isteria, mă simt complet vinovată de ea, ha! ha! merci de recomandare; habar n-am dacă prefer pe unul sau altul dintre cei menţionaţi, sunt mult prea departe de gusturile mele ca să pot avea realmente o ierarhie! 🙂 stai liniştit, că doamna asta cu care vorbeşti foloseşte expresii mult mai “buruenoase” decât labă în mod curent 😀 nu e efectul lui uelbec nici pe departe…

  13. evazionista said,

    25/11/2011 at 11:49 am

    nu, nu doar titlul, pur şi simplu nu l-am citit pe H., nu pot confrunta opiniile tale cu ale mele, că eu n-am(opinii), la faza asta..:)

  14. gingav said,

    25/11/2011 at 8:25 pm

    recunosc, un pic vinovat, ca ma amuza ultragiul tau, capricorniko.

    mie-mi place mult houellebeq. n-am citit decit ‘platforma’ si ‘particulele’ – din ce sugereaza trimiterile tale, s-ar parea ca celelalte nu prea merita citite. sa vedem…

    “copiii… micile scirnavii, dupa ce ca-ti fac viata un iad, la urma profita de tot ce-ai agonisit cu truda” – cu asta mi-a facut ochii maaaari, si mi-a deschis pofta.

    sigur, e socant ca o pictura de cecily brown, dar asta nu ma deranjeaza – chiar deloc. fite, zici? hihihi… pentru mine ‘varza’ chiar e ‘sparanghel’ – nu uita contributia odorifica a sparanghelului la… urina.

  15. capricornk13 said,

    26/11/2011 at 9:55 am

    @eva: fair enough! 🙂
    @gingav: nu sunt ultragiată, domnule dragă, mă plictiseşte cu lacrimi! îmi place fraza citată de tine, cât despre sparanghel…nu ştiu despre ce vorbeşti!

  16. gingav said,

    26/11/2011 at 11:34 am

    sparanghelul imbogateste substantial (!) parfumul urinei. o dilema veche – de ce unii oameni nu observa asemenea efecte? sa fie fiindca lor nu li se intimpla, sau din cauza ca nu reusesc sa detecteze vreo diferenta odorifica? – a fost recent transata: se pare ca acei compusi mirositori apar intotdeauna, dupa o portie de sparanghel, dar multi oameni nu sint dotati cu senzorii corespunzatori.

  17. mulliganoglu said,

    26/11/2011 at 11:49 am

    care e dilema?!

  18. Beatrice said,

    26/11/2011 at 6:25 pm

    Sant de acord cu bughi – dupa ce am citit un singur roman,
    « Extinderea domeniului luptei », si nu cred ca o sa mai citesc si altele de Michel Uelbec.
    Mi-a placut postul tau, Capricorn : argumente si spontaneitate !

  19. we said,

    27/11/2011 at 11:22 pm

    Houllebeq cred a fost tradus destul de mult in romana – 3 sau 4 carti. & cred ca le-am citit pe toate; le-am citit demult, nu mai tin minte exact ce-si-cum.
    dar ce tin minte bine e ca m-am enervat la inceputul particulelor elementare – descrierea chefului de bye-bye a geniului si prostia cu stiintificele care fac una mica in masina pe muzica clasica. apoi m-a amuzat frectia pseudo-stiintifica din toata cartea si sfarsitul dramatic si penibil al geniului care trimite una bucata manuscris la Science si dupa aia se omoara. ceva cu cod genetic, draci-laci. si aia de la Science publica automat. lol e un understatement.

    imi place si nu imi place Houllebeq–il iau mai mult ca un simptom biped al bolii frantuzesti. obsesia asta de a amesteca sexul cu pseudo-orice (filosofie, stiinta, critica-a-societatii) e de fapt un trend in scrisul si filmografia franceza. de ex. deunazi am vazut un film francez pe aceeasi tema.

    sa nu uitam ca Houllebecq este/a fost bolnav de nervi. si asta se vede clar in scrierile sale – sincopele si ruperea filmului din cand in cand o pun pe seama problemelor sale de nervi – de fapt el se descrie pe sine, ca orice alt Scriitor, in cartile sale. pe de alta parte, ori el, ori redactorul, sau managerul sau, sunt destepti in a face scriitura aproape gata de un scenariu de film. cine stie, poate iese ceva…

    daca e sa compar Houllebecq cu alti darlingi actuali ai protipendadei culturale francofone, cred ca el este mai sincer decat multi. daca e sa il compar cu literatura anglica, evident ca nu prea iese bine, numai pt. faptul ca anglicii inca au vana.

    deci, eu am avut un pic de rabdare si am citit ce se poate citi de(spre) el, macar pt. a ma da mare & rotund pe aici:)

  20. capricornk13 said,

    28/11/2011 at 7:54 am

    @gingav: aha… habar nu aveam! bine, eu nici nu prea mananc cine stie ce, de fapt in Austria cred c-am mancat prima data; mi se pare fad
    @beatrice: multumesc de apreciere 🙂
    @we: uau!!!! esti intr-adevar seful nostru in materie de houellebecq, cred ca n-a rezistat nimeni la 4 carti! nu stiam de boala de nervi, asta mi-l face un pic mai simpatic, daca se poate spune asa;
    ce de acord cu tine sunt la faza cu “anglicii” vs francofono! si mie mi se pare ca anglo-saxonii sunt mult peste, dar m-am gandit ca poate sunt eu prea anglofila si germanofila (si francofoba!) si de-aia traiesc cu impresia asta; plus ca eu francezi noi n-am prea citit, deci nu ma pot pronunta in foarte cunostinta de cauza; nu prea te trage ata cand dai de Houellebcq sau Amelie Nothomb

  21. we said,

    28/11/2011 at 6:31 pm

    a fost si internat la bedlamul frantuz. uite-l aici cu iggy pop – si zice si de depressia sa : http://www.theparisreview.org/interviews/6040/the-art-of-fiction-no-206-michel-houellebecq

    evident, si fazele cu musulmanii, din care a iesit bazma curata etc. etc. (filme – apropo de scrisul lui f. apropiat de un scenariu) frantuzisme de end of times, adica.

  22. 29/11/2011 at 12:53 am

    […] să citiţi cronica lui Capricorn la Particule elementare. Să fiu sinceră, nu i-ar strica nici domnului Michel Houellebecq s-o […]

  23. we said,

    29/11/2011 at 2:17 am

    @ck, uite aici inca 1 bucata carte de varza nonangenara cu ceva sparanghel din secolul trecut: http://www.humanitas.ro/files/media/raspuns-criticilor-mei.pdf
    nea djuvara, marele constructor de paradigme, bazaie intr-o carte nou-noutza ca ce rea e lumea cu dansul. marele constructor de paradigme se intreaba nevinovat (true, batranii dau in mintea copiilor care nevinovati sunt) la pagina 25 ca de ce e blamat atat cand el doar a vrut sa transforme o presupunere intr-o certitudine – asta in domeniul istoriei.

    sper sa nu inceapa alexandru gurau sa bazaie. face rau la ten:)

    scuze de offtopic. daca poti/vrei, muta comentul meu la cearta mea cu pasoptistul chebecoaz. sau sterge. sau whatever. i know you’ll forgive me:) eventually:)

  24. capricornk13 said,

    29/11/2011 at 10:47 am

    @we: merci de linkuri, foarte interesante amândouă;

  25. capricornk13 said,

    29/11/2011 at 11:55 am

    iubesc finalul interviului, e fascinant! cred c-a început să-mi placă houellebecq după interviul ăsta!!!!

  26. we said,

    29/11/2011 at 8:53 pm

    mai concret, care parte?

  27. capricornk13 said,

    29/11/2011 at 11:20 pm

    aia cand zice ca e un romantic si crede in fericirea eterna! 😀

  28. Mimi said,

    07/12/2011 at 6:36 am

    @ capricornk13: sunt mai mult de patru carti, chiar cinci, ultima a fost tradusa deja in romaneste, sigur ca e un romantic, dar nu din cauza ca ar crede in ceva vesnic, ci pentru ca, spunand asa ceva, minte frumos; stie ca harta nu-i teritoriul, fotografiaza harta si isi imagineaza teritoriul; sexul sau bolile de nervi – astfel – au relevanta doar pentru cei care se impiedica in ele.

  29. capricornk13 said,

    07/12/2011 at 8:58 am

    mimi, nu ştiu ce să spun de comentariul tău – toţi ne împiedicăm de sex şi, mai devreme sau mai târziu, de boli de nervi, măcar sub formă de istericale, angoase sau depresii (eventual postalcoolice); asta nu înseamnă că trebuie să apreciem literatura lui Houellebecq în mod necesar; ceea ce scrie poate fi relevant conceptual, dar nu neapărat literar;
    încă o dată, mi se pare mult mai simpatic după ce i-am citit interviul, are multă autoironie

  30. mulliganoglu said,

    07/12/2011 at 12:58 pm

    cat de priceputa esti tu, mimi!

    deci romantism=minciuni frumoase

    loool

    paaa

  31. Mimi said,

    08/12/2011 at 5:44 am

    @capricornik13: nu impuneam nimic, era doar un alt punct de vedere, nici acela clar exprimat, dovada, comentariul tau subtil:) – imi asum toata vina; multi ani am avut probleme de afinitate la textele lui Kafka (un fel de angoasa), pana cand, dupa ce am citit un text al lui Borges, am invatat sa inchid cartea care dupa mai multe pagini nu imi spunea nimic pentru ca nu fusesese scrisa pentru mine; independent de mecanismele subterane ale Internetului, ramanem cu afinitatile dobandite “in real”: mie imi place “boom literature”, Mircea Cartarescu (partial) si Houellebecq.

  32. capricornk13 said,

    08/12/2011 at 5:57 pm

    @mimi: ei, n-ai ce vină să-ţi asumi, fii serioasă! 🙂
    ce înseamnă “boom literature”?


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: