Despre sondaj şi alţi iezi din mintea caprei cu corn

Cred că rezultatele sondajului cu definiţia sinelui nu se vor mai schimba cine ştie ce (oricum habar n-am să-l închid şi nici nu vreau, nu mai ţin minte dacă i-am pus termen de expirare sau nu), aşa că e safe să spun acum câteva vorbe despre.

Nu am avut intenţia să fac vreo mare filozofie eu la temă, că n-am competenţa necesară, ci l-am creat din pură curiozitate.  A pornit de la o discuţie pe care am avut-o.  Partenerul de dialog a opinat că lumea în general ar alege personalitatea la o astfel de întrebare, eu n-am vrut să cred aşa ceva, aşa că am ales blogul ca laborator pentru experiment.  Iată că preopinentul e, evident, un mai bun cunoscător al naturii umane decât mine!  Până acum câştigătoare detaşată e personalitatea, cu 22 de voturi, urmată de creier/minte cu 14 şi suflet cu 13.

Am să notez câteva lucruri care mi-au trecut prin cap cu ocazia clasamentului şi a comentariilor primite:

  • lumea e mai preocupată de ceea ce proiectează în exterior decât aplecată spre sondarea propriului interior, autoreflecţie, autoanaliză; altfel nu se poate explica nicicum predominanţa personalităţii în răspunsuri; mi se pare atât de ciudat… e ca şi cum ai spune că eşti fericit dacă ceilalţi percep că eşti fericit sau dacă te comporţi ca şi cum ai fi, că eşti bun dacă ceilalţi percep că eşti bun, etc…
  • mă întreb foarte serios dacă aş fi primit aceleaşi procentaje dacă aş fi făcut parte din altă cultură; România în care a crescut generaţia mea e obsedată de inteligenţă, competitivitate, sharpness; e o caracteristică a ţărilor amărâte şi sărace, în care părinţii sunt obsedaţi de educaţia copiiilor, ca singura şansă spre un “mai bine” pe care nici nu ştiu să-l definească, însă probabil e mai degrabă material… nu ştiu dacă greşesc prea tare crezând că numai la un sondaj scris în româneşte pentru români creierul/mintea ar putea ieşi pe locul 2 la definiţia sinelui!  adevărat, “sufletul” e o noţiune extrem de vagă…
  • the charity shop mi-a lăsat un răspuns complex, punctând necesitatea de a defini dacă trebuie răspuns la “cine sunt eu pentru ceilalţi sau pentru mine”; fair enough, dar mie personal, dac-aş fi văzut această întrebare, nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap că definiţia sinelui poate fi cerută altfel decât din perspectiva mea… să fie şi asta o caracteristică românească? obsesia asta în legătură cu percepţia celorlalţi, relativizarea perspectivelor?
  • s-au dat şi păreri care încorporau toate variantele – iarăşi fair enough, dar mi se pare the easy way out 🙂 adică mi se pare că cei care răspund aşa nu şi-au pus niciodată întrebarea asta în mod serios înainte, n-au nicio părere definită, altfel e imposibil să nu înclini fie spre unul dintre răspunsuri, cu rezervele de rigoare, fie spre “other” – însă cei care au pus “other” n-au explicat… păcat, mi-ar fi plăcut să ştiu 🙂
  • n-am nicio concluzie, nu deţin răspunsul, nici vreun adevăr absolut; dacă sunteţi curioşi, dintre variantele prezentate de mine eu aş fi ales-o pe cea sufletul

Mă interesează subiectul, aşa că se acceptă cu recunoştinţă recomandări de surse de înţelepciune – fie ele cărţi, oameni, idei, întrebări, strategii şi tactici de căutare.

Advertisements

10 Comments

  1. 15/02/2013 at 8:29 pm

    cu incepere de la Platon – Phaidon (imi ingadui sa sugerez cam didactic)

  2. gxg said,

    16/02/2013 at 10:55 am

    For the record, eu am răspuns „toate” pentru că chiar cred asta, componentele astea formează Eu-ul și fără una din ele nu cred că am exista să ne punem întrebarea. Cred că unul dintre primele răspunsuri la întrebarea asta (de la egipteni) ar fi destul de relevant aici:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Ancient_Egyptian_concept_of_the_soul

  3. capricornk13 said,

    17/02/2013 at 12:06 pm

    @mesmeea: multumesc, mi-era mie teama ca de pe acolo o sa trebuiasca sa ma intorc 🙂
    @gxg: multumesc; sper ca n-am parut judgemental, nu sunt si inteleg ce spui;

  4. 17/02/2013 at 9:53 pm

    pai e buna si intoarcerea oricand (ouroborosenie sa fie ) 🙂

  5. capricornk13 said,

    18/02/2013 at 8:06 am

    @mesmeea: ei, e mai complicat putin, insa nu m-am exprimat eu foarte clar – si nu cred ca e cazul sa pornesc discutia asta aici; ce mi-as dori eu nu e intelegerea notiunii, ci cunoasterea insasi; iar pe aia n-o obtii din carti (desi se poate sustine ca fara ele e dificil… discutabil)

    • foreverhuman said,

      18/02/2013 at 10:17 am

      yeap…fain,dar ia încearcă tu ,,să cunoşti,, fără să ai bazele -aka noţiunile,aparatul,etc-pe care cunoaşterea aia livrescă ţi le dă/ţi le-a dat….intrebare retorică-poţi?! nu doar că ,,se poate susţine că e dificil,,.nu-i posibil,pur şi simplu.evident,cunoaştere de sine din cărţi nu poate fi,e pur şi simplu aiuritor să-şi închipuie careva una din asta,right.încă ceva.no offense,dar poate că respondenţii cu ,,personalitatea,, au omis că aia e modul în care ne exprimăm în raport cu alţii şi cu lumea înconjurătoare.poate.e definiţia cea mai uzitată.nu-i singura.nu există consens,există opinii şi curente.în orice caz,am un hihihi apropos de asta.dacă noi nu suntem personalitatea noastră,suntem schizo.în sensul că lăuntric ni-s(am putea fi) una şi în exterior,alta.

      ontopic-pt mine suntem creier plus minte plus ezotericul dar pt mine existentul suflet.nu suntem personaliatea,pt că avem ŞI o lume internă,mai bogată şi uneori şi mai altfel decât ce arătăm înafară.asta ca să răspund,tot eu,şi la glumiţa cu schizo-ul.

  6. capricornk13 said,

    18/02/2013 at 11:30 am

    @foreverhuman: evident ca se poate fara notiuni si carti – vezi Jesus sau Buddha 🙂 ce zici, se cunosteau pe ei ceva mai bine decat ne cunoastem noi? 🙂

    • foreverhuman said,

      18/02/2013 at 11:46 am

      omg…Initiatii,da.dar asta e alta liga.no matters,mi a placut reply ul tau.

  7. gingav said,

    21/02/2013 at 2:24 pm

    cool!

    primul punct: adicatelea personalitatea e ceea ce omul proiecteaza in exterior? hm!

    [ …nu c-as sti ce-i aia personalitate. ]

    [ daca stau sa ma gindesc, nu stiu nici ce nu-i personalitatea. ]

    [ hm. ]

    punctul doi si ultimul: ma amuza sa vad cum preferi tu raspunsul vag, imposibil de definit. *grin* cine zicea ceva de the easy way out?

  8. capricornk13 said,

    21/02/2013 at 3:38 pm

    @gingav: da, personalitatea este mai degraba ceea ce proiectezi in exterior (fie ca esti constient de asta, fie ca nu) – asta e parerea mea; am definit-o ca set de comportamente, atitudini, principii, credinte – poate nu este o definitie exhaustiva, insa eu am cerut opinia in raport cu aceasta definitie; ca sa-ti dau un exemplu de ce eu cred ca personalitatea nu poate fi egala cu sinele si este ce proiectezi in afara, am sa iau cea mai “interna” componenta din definitia mea – credintele; majoritatea avem credinta, principiul ca a ucide o alta fiinta umana e ceva rau; si ca noi n-am face niciodata acest lucru decat cu pistolul la tampla, sau pentru a apara o fiinta iubita etc. etc.; cu toate astea, daca suntem sinceri cu noi insine o sa constatam ca sunt macar cateva momente in viata in care simtim dorinta de a ucide fara sa fim intr-una din situatiile incluse in “principiile” noastre; deci nu pot pune semnul egal intre personalitate si mine insumi;
    corect, pare the easy way out 😀 insa eu stiu sa-l definesc pentru mine, aici nu era cazul sa dezvolt mai mult decat am facut-o (“parte din energia universala”) pentru c-as avea nevoie de cateva pagini;


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: