Ender’s Game – The Film

…sau cum Hollywood-ul reuseste inca o data sa rateze aproape complet esenta unei carti extraordinare… Trailer-ul de mai jos e semnificativ pentru ce vreau sa spun:

Premiera a fost pe 31 octombrie, asa ca ieri m-am prezentat cu ceva sperante la Haydn, unul dintre cinematografele vieneze care-i lasa pe actori sa vorbeasca englezeste – mare lucru.  Nu ma asteptam, desigur, ca filmul sa prinda in intregime complexitatea romanului lui Card.  Stiam ca se va insista pe partea SF, fiindca e foarte spectaculoasa si ofera potential cat cuprinde pentru un blockbuster – confruntarile din sala de lupta, bataliile din simularile video din scoala de comanda, jocul mintii.  Iar din acest punct de vedere filmul este realizat impecabil, mai bine decat m-as fi asteptat.  Sunt aproape convinsa ca omuletzii care au lucrat la scenele respective au citit si rascitit cartea cu pasiune pentru c-au redat cu acuratete si fantezie atat spatiile, cat si atmosfera imaginate de scriitor.  Muzica, deplasarea, luminile, efectele speciale – toate elementele conlucreaza perfect pentru a te angaja emotional.  De departe cele mai izbutite scene de confruntare, de lupta din toate filmele vazute de mine – si aici nu includ numai ecranizarile sau scenariile originale science fiction.  Iar din comparatia cu filmele SF Ender iese si mai clar invingator la toate nivelurile.  Poate si datorita excelentei tehnice (dar aici avem si Avatar si Prometheus, dintre cele mai recente), insa, in special, datorita ritmului si continutului actiunii, redate cu pasiune si fidelitate de realizatori – spre deosebire de ecranizarile Dune, spre exemplu, care sunt complet retardate.

Un alt aspect pozitiv clar este alegerea pustiului care-l interpreteaza pe Ender.  E drept ca m-a deranjat putin ca are 15-16 ani din start, nu intre 6 si 11 cat ar fi trebuit, dar inteleg limitarile impuse de necesitatea concentrarii povestii din carte catre film, asa ca nu insist.  Actorul este atat de bun, incat reuseste, in opinia mea, sa transmita mai mult decat au intentionat scenaristii!  Daca-l urmaresti atent pe el, ai o mica sansa sa treci dincolo de stratul complet superficial al personalitatii personajului pe care scenaristii au ales sa-l expuna.  Asa Butterfield, un nume de care sper sa mai aud.  Din fericire, nu numai el este ales bine, ci si ceilalti copii – Petra, Alai, Dink si Bean.  Cu toate ca atat pe Petra, cat si pe Bean, ii pun sa joace personaje cu totul diferite de cele din carte, o mare greseala, in opinia mea, adolescentii-actori fac o treaba de invidiat.

Dar vai!  Dar of!  Ce ne facem cu restul?!  Ce dezastru…

Cum sa schilodesti in asemenea hal personajul colonelului Graff punandu-l pe imbecilul de Harrison Ford, poate cel mai unilateral si lipsit de subtilitate actor de blockbustere de la Hollywood, sa joace o fantosa?  Genul militar cretin lobotomat vorbind exclusiv in clisee incrancenate?  Si nu este deloc lipsit de importanta, pentru ca lipsa de adancime a lui Graff e corelata cu lipsa de adancime a lui Ender, determina cel putin o fateta esentiala lipsa din constructia lui Card!  Contrapunerea maiorului Anderson (al carei rol in carte e diferit) in calitate de aparator emotional al lui Ender nu e suficienta, nu e acelasi lucru!  Este esential pentru intelegerea povestii ca Graff este in permanenta constient de raul pe care i-l face lui Ender, e esential ca e permanent sfasiat de regrete, ca blestema pozitia in care se afla, ca trece prin chinurile iadului!

Cum sa ratezi taman esenta povestii lui Card, adica evolutia interioara a lui Ender?  Motivatiile lui, mutatiile in constiinta, conflictul emotional?!  Spectatorii filmului n-au nici cea mai vaga idee la final de ce anume Ender actioneaza asa cum o face!  Se prezinta exclusiv o pojghita subtire – regretul pentru violenta impotriva colegilor si a gandacilor, se mentioneaza ideea  ca atunci cand iti intelegi adversarul ajungi sa-l iubesti si se arata (stupid si gresit, prin intalnirea face-to-face cu o matca) decizia lui de a readuce la viata specia pe care tocmai a exterminat-o.  Dar si lucrurile astea sunt evidente pentru mine, care stiu cartea pe dinafara, in economia filmului sunt aproape invizibile!  Pentru ca momentul crucial, in care Ender refuza sa se mai supuna regulilor dupa uciderea lui Bonzo Madrid, e redat la nivel de clasa intai primara.  Este prezentat fals de la cap la coada!  Cu Ender amenintandu-l stupid pe Graff cu milioanele investite in el 😦  Si cu decizia lui Ender de a se intoarce determinata de un discurs complet imbeciloido-patriotic al lui Valentine!  Or Ender pleaca si de durere, dar si pentru ca intelege perfect strategia de lobotomare si cruzime pe care i-o aplica scoala, iar asta ii redesteapta frica primordiala, esentiala pentru intelegerea personajului, aceea de a nu se transforma in fratele sau, Peter!  Iar argumentul suprem al lui Val este “tu nu esti Peter!” – numai asta il putea determina sa revina la comanda!  Convingerea ca este nevoie de el nu pentru ca este cel mai bun comandant – asa cum e prezentat idiot si unilateral in scenariu – ci pentru ca ceea ce reprezinta omul Ender, constiinta Ender, sufletul lui, este important pentru cum anume va fi dusa lupta!  Ender accepta povara ca sa apere umanitatea de consecintele unei atitudini ca cea a fratelui sau!  Accepta sa faca parte din joc fiindca altfel jocul e probabil sa fie jucat dupa regulile unui Peter!  Si de asta tragedia lui este atat de completa si devastatoare, pentru ca este fortat (manipulat si mintit) sa actioneze exact cu partea din el care este Peter!

Din nefericire, acest film va da apa la moara din plin celor care sunt dezinteresati complet de science-fiction ca gen.  Fiindca, ratand mesajul lui Card, constructia ramane un schelet firav.  In loc sa vada elementele science-fiction drept ceea ce sunt – decor – spectatorii vor retine cliseul amenintare extraterestra (bullshit) – erou copil care salveaza omenirea – o gramada de technical gimmicks.  Valoare zero.  Am trait reactia ieri pe pielea mea si m-a intristat nespus, dar este perfect justificata!  Filmul nu te face sa traiesti decat nivelul de thriller.  Nu comunica absolut nimic din drama lui Ender, nu trezeste pic de empatie cu adevaratul Andrew Wiggin.  Pacat!

Advertisements

24 Comments

  1. val said,

    03/11/2013 at 11:32 am

    imi e si teama sa merg sa-l vad. atat de mult mi-a placut cartea (si toata seria, de fapt) si atat de prost pare filmul incat nici nu imi vine macar sa-i dau o sansa. probabil o voi face, curiozitatea mea e mai mare decat “teama”. oricum, foarte buna cronica.

  2. capricornk13 said,

    03/11/2013 at 12:36 pm

    @val: o, sigur ca trebuie sa mergi sa vezi filmul, e pacat sa nu, e foarte misto! am fost foarte aspra din cauza ca ecranizarea le da dreptate tuturor celor cu care m-am certat de-a lungul timpului pe tema Jocul lui Ender 🙂 fiindca nu vad profunzimea din carte – ce sa mai vorbim de film, asta e chiar unilateral… nu, filmul nu e prost, dupa parerea mea e cel mai bun film SF facut vreodata! problema este ca nu se compara cu cartea, dar probabil ca cer mult prea mult… in fond sunt extrem de putine filme care sa redea in mod valabil conflictele interioare ale unui personaj, e dificil.

  3. val said,

    03/11/2013 at 1:01 pm

    O sa merg cu siguranta. Sunt fan SF, am vazut si filme cu adevarat proaste, iar daca zici ca asta e chiar misto cu atat mai mult. Bine, nici nu ma astept sa apara toata profunzimea cartii in film, asta oricum e o discutie lunga de cand cinematograful, cu cartea neinteleasa sau netranspusa bine in film. O sa merg fara sa am cartea in minte, sa-l vad pur si simplu ca pe un film original. Asta e cea mai safe solutie. Am vazut un trailer si chiar pare ca cel putin vizual oamenii si-au dat interesul.

  4. 06/11/2013 at 12:01 pm

    […] ale cartilor de fictiune (printre ele, si SF-ul). Chiar dacă acum scrie mai puțin, de remarcat atenta analiză a filmului ”Ender’s Game” și paralela cu cartea lui Orson Scott Card. Iată ce scrie în final: ”Din nefericire, acest […]

  5. MeTAL said,

    18/11/2013 at 9:52 pm

    Foarte frumos si exact comentariul, o bine meritata revenire dupa o absenta exagerat de lunga. Filmul merita prin calitatea efectelor speciale (chiar daca e 2D!) si prin prestatia tanarului (desi nu suficient de tanar) Andrew Wiggin. Cartea este o bijuterie a genului, dar pentru o expunere cinematografica precisa contine prea multe elemente filosofice. Din acelasi motiv continuarile din serie (Vorbitor si Xenocid) nu pot fi ecranizate probabil. Totusi mie mi-a placut, probabil fiind si foarte infometat din cauza lipsei totale de filme SF de anul acesta. Daca era 3D poate ar fi prins si mai bine la public, care in majoritatea lor oricum nu vad decat efecte speciale la un film SF.

  6. capricornk13 said,

    20/11/2013 at 1:20 pm

    @meTAL: merci 🙂 adevarat, era extrem de dificil de ecranizat, de prins spiritul cartii – ce ma enerveaza pe mine este, cum scriam, ca asta da apa la moara indivizilor care sustin ca SF-ul e stupid; eu sunt sigura c-or sa ecranizeze Vorbitor, de-aia au si creat finalul respectiv, cam in coada de peste; nici nu vreau sa ma gandesc ce prostie o sa iasa…

  7. takeda said,

    21/11/2013 at 5:26 am

    Totusi, m-am bucurat sa vad filmul. Da, nu are profunzimea cartii cum nici nu cred ca si-au propus sa prinda motivatia, transformarea si framantarile lui Ender. In ciuda omisiunilor (mie de exemplu nu mi-a dat sentimentul unei dinamici bine calculate), mi-a placut; cum in egala masura nu l-as mai vedea a doua oare.

    Cert este ca dupa ce am vazut filmul am simtit nevoia sa recitesc romanul. Dupa 15 ani, se vede altfel… Si cred ca peste alti 15 ani voi avea o noua revelatie.

    Altfel, cred ca nu ecranizarile trebuie sa conduca la descoperirea SF-ului de buna calitate.

  8. capricornk13 said,

    21/11/2013 at 12:01 pm

    @takeda: evident că şi eu am recitit romanul a doua zi! 🙂 ba chiar mi l-am luat electronic de pe Amazon ca să-l recitesc, cel pe hârtie era împrumutat! şi am recitit şi Copiii minţii de atunci (Vorbitor şi Xenocid fuseseră recitite înainte, prin august); se vede altfel în fiecare an, îţi spun eu, nu numai după 15 ani…
    bine, ai dreptate că nu ecranizările ar trebui să fie trigger-ul pentru citirea cărţilor, însă în speţă mi se pare chiar nociv, efectul este de sens contrar! problema este că cititorii “serioşi”, care dispreţuiesc SF-ul din motive pe care nu le discutăm aici, vor fi descurajaţi în continuare de apariţia unor astfel de interpretări superficiale ale unor cărţi fundamentale ale genului; îţi dau exemplul meu personal – până n-am aflat că Stephen King a scris nuvela după care a fost făcut the Shawshank Redemption, nu m-am apropiat la 10km de el, pentru că horror-ul mi se părea o tâmpenie pentru copii mici! Carrie şi the Shining, deşi sunt filme foarte bune, nu mi-au modificat fundamental opinia despre gen… dar cel puţin m-au “îmblânzit”, m-au făcut curioasă; adevărat, abia după ce am citit şi Sandkings a lui GRRM am început să am încredere că horror-ul poate să fie foarte profund, însă ideea este că filmele horror cu zombi şi fantome văzute la video în anii 80 fuseseră vinovate de atitudinea mea de greaţă totală…

  9. jane said,

    04/12/2013 at 9:01 am

    eu am citit ender in exile imediat cum am ajuns acasa de la film; o aveam de ceva timp in casa, dar nu-i venise randul; si de abia dupa ce am citit-o mi-am dat seama ce e cu filmul asta: un amestec de jocul lui ender cu ender in exile, poate pentru ca asa (actorul ales) era deja adolescent sau poate pentru ca e vorba de o carte recenta, terminata in 2010 si care aduna toate explicatiile si continuarile si lipsurile si reinterpretarile tuturor cartilor urmatoare din serie … titlul filmului nu trebuia sa fie jocul lui ender, mai bine jocul lui ender in exil 🙂 asa ar fi avut mai mult sens si as fi stiut la ce sa ma astept
    mi-a fost dor de ender si mi-a parut rau pentru card ca nu a ales o echipa exceptionala ca sa faca filmul (nu ma refer la actori)

    in schimb jocurile foamei
    asta da film
    facut cu grija, cu mare grija
    se ridica cu brio la nivelul cartii
    l-ai vazut?

  10. capricornk13 said,

    16/12/2013 at 10:43 am

    heeei, long time no see! scuze, dar am fost complet absenta de pe blog
    nu, n-am vazut Jocurile foamei; si ma mira ce spui, fiindc-am inteles ca partea a doua, cea care a iesit acum, e foarte slaba
    tu stii ca eu n-am citit Ender in exil?! cred ca nici nu stiam ca exista – am vazut acum, dupa ce am recitit Jocul

  11. we said,

    20/12/2013 at 11:19 pm

    nu am citit cartea, nu am putut. clar militarista. de fapt e una din favoritele recrutilor si soldatilor. mai ales marines.
    filmul inca nu l-am vazut. dar dupa banii incasati in nici o luna, pare-se ca si-a atins tinta. poate voi balmaji si eu ceva despre film cand l-oi vedea.

    da’ cu harrison ford ce ai, mai?:) e decent fata de altii, si mai ales altele.

  12. capricornk13 said,

    24/12/2013 at 3:19 pm

    elfule, salut! 😉 and Merry Christmas! 🙂
    cartea este fix contrariul unei carti militariste!!! este cert si favorita copiiilor supradotati, nerds and lonely; inteleg de ce-i atrage si pe marines, bla bla, chiar se studiaza – dar asta n-are nicio relevanta pentru ce vrea Card de fapt sa spuna – Ender, in toata saga, incearca sa impiedice razboiul si xenocidul cu orice pret…
    n-am absolut nimic cu H. Ford, mi-e chiar simpatic atunci cand face ce stie – idiotenii Indiana Jones gen, mi se pare, insa, lobotomat si lipsit de nuante; da, o fi decent fata de Cameron Diaz, Keanu Reeves sau Jennifer Anniston, dar si lui i se vede o tzara de ceafa prin ochi 🙂 peace, man!

  13. we said,

    26/12/2013 at 12:43 am

    ihi. soldatii citesc asa ceva pt. ca ei nu vor sa faca poc-poc de fapt.
    toti e niste buni si de la 18 anisori din inima alabamei au morala.
    care e settingul intregii povesti, capri?
    de ce stau aia pe statia navala, s-o arda?
    n-oi fi citit eu toata cartea, da’ suficient ca sa nu ma mai apropii de ea, stiu. settingul e 1984, control total asupra populatiei sub scuza ca ar fi fost atacati etc. in carte se intampla pe bune, in alte parti nu prea.
    si da, pe enderache il apuca umanismele, sa nu omoare intreaga specie, sa mai lase ceva de prasila.
    capri, conteaza settingul in care se intamplat tot. soldatii citesc cartea asta
    pt. ca ender le-o trage la aia raii, eehaw,

    poate ar tb. sa re-vezi starship troopers…

  14. capricornk13 said,

    27/12/2013 at 8:31 am

    🙂 bine, elfule, cum spui tu

  15. Sorin Camner said,

    10/01/2014 at 4:32 am

    Filmul e foarte prost. E atat de superficial incat, pe la jumatate imi venea sa ma ridic si sa plec. Cine e Peter? Citesc, inca, seria Ender. Contine, pe moment, 14 volume de carte iar eu sunt la finalul celui de-al treisprezecelea, in ordine cronologica, care se numeste Vorbitor…. Or sa mai apara inca doua. Un film atat de lobotomizat, vorba lu’ nea caisa despre descolada, incat mai bine nu-l faceau. Da, tehnic este minunat. Si? Puiteau sa-i spuna altfel si sa nu faca referire la romane. Daca filmul este o arta aparte, pai s-o pastreze aparte. Si gata. La multi ani!

  16. A Reader said,

    13/01/2014 at 10:23 pm

    La multi ani fericiti si tot ce-ti doresti!

    (Sper ca blogul nu e abandonat definitiv.)

  17. capricornk13 said,

    15/01/2014 at 2:14 pm

    @sorin: la multi ani! nu trebuie sa fii atat de suparat pe film, nu e chiar asa rau…
    @a reader: iti multzumesc mult – nu, nu cred ca e abandonat, dormiteaza! 🙂 te-am vizitat si eu ieri din motive similare, iti datorez parerea despre scenariu, insa cred ca pe mail

  18. Raul said,

    31/01/2014 at 1:29 am

    Salut ! Mi-a trezit interesul povestea ta,filmul a fost interesant pe partea psihologica ( ma refer la tot ceea ce tu ai explicat aici si a fost si in film-aparent sau nu ) . De unde as putea sa fac si eu rost de aceste carti? As dori sa le citesc online sau sa le pot descarca macar. Un mic help,sau macar titlurile cartilor sa stiu ce trebuie sa caut. Mersi frumos si o seara faina 😀

  19. Adriana said,

    03/02/2014 at 9:45 pm

    mie nu mi se pare un film foarte interesant. Parca e mai mult pentru copii

  20. capricornk13 said,

    06/02/2014 at 11:20 pm

    @raul: au fost traduse toate de Nemira in Romania, le gasesti la preturi foarte convenabile; daca preferi sa le citesti in original ia-le de pe amazon – au si varianta electronica si cea pe hartie
    in romaneste – Jocul lui Ender, Vorbitor in numele mortilor, Xenocid, Copiii mintii si Ender in Exil
    @Adriana: sigur, dreptul tau 🙂

  21. ellamyway said,

    22/08/2014 at 11:48 am

    Și eu am făcut tot timpul comparație cu cartea, e inevitabil, cred. Am fost dezamăgită și-mi tot venea să exclam: au sărit pe aia, peste aialaltă, nici n-au abordat aspectul politic etc. Dar m-am gândit că nu aveau cum să cuprindă toată complexitatea cărții într-un singur film. Doar dacă făceau mai multe părți, ca la Hunger Games, LOTR etc.

    • capricornk13 said,

      04/09/2014 at 9:01 pm

      ella, bine ai venit (scuze, nu intru pe blog decat foarte rar)
      pe mine nu ma deranjeaza ca n-au reusit sa redea complexitatea cartii (ai dreptate ca e imposibil), ma deranjeaza ca rezultatul arata ca nici macar nu si-au propus sa redea ideea ei

      • ellamyway said,

        05/09/2014 at 8:51 am

        Mulțumesc. 🙂 Păi ar trebui să intri mai des, mi-a plăcut ce am citit pe aici.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: